Sulful

Sulful (numit și pucioasă; simbol chimic S) este elementul chimic cu numărul atomic 16. Era cunoscut încă din antichitate, fiind amintit în Iliada ca dezinfectant datorită obținerii de SO2.Originea numelui provine de la latinescul sulfur (pucioasă).
Este un nemetal multivalent răspândit în natură (zăcăminte sau izvoare sulfuroase). Se găsește și ca element pur, dar mai ales în compuși chimici, de exemplu sulfați și sulfuri. Este un element esențial în fiziologia organismelor vii.
Intră în componența a numeroase substanțe de interes economic: acid sulfuric, îngrășăminte, praf de pușcă,chibrituri, insecticide, fungicide, baterii, detergenți, cauciuc vulcanizat, etc. Prezintă o moleculă alcătuită din 8 atomi de sulf, dispuși într-o forma de coroană.
Sulful este o substanță solidă, de culoare galbenă, insolubilă în apă, dar solubilă în sulfura de carbon, benzen, toluen sau petrol; acesta are densitate mai mare decât a apei, este rău conducător termic și electric (adică este un izolator), este casant (de duritate mică), și se prezintă sub două forme cristaline diferite (rombic, monoclinic). La încălzire, sulful se topește ușor și astfel devine vâscos, iar turnat în apă rece se transformă într-o masă elastică de culoare brună.
Masă atomică : 32,066 uam 1 mol= 32, 006 g
Sulful formează mai mult de 30 de alotropi, adică mai mulți decât oricare alt element. În afară de compusul S8, alții mai sunt cât de cât cunoscuți. Eliminând un atom de sulf de la acest compus, obținem un altul, S7, care are o culoare galbenă mai închisă. Analiza HPLC a "sulfului elementar", dezvăluie un amestec echilibrat de S8, S7 și S6. Compușii S12 și S18 și mai mari au fost elaborați deja.
Sulfului i se cunosc 25 de izotopi naturali, din care doar 4 sunt stabili: 32S (95.02%), 33S (0.75%), 34S (4.21%), și 36S (0.02%). Alți izotopi mai sus de 35S, sunt izotopi radioactivi. 35S are un timp de înjumătățire de 87 de zile. Când mineralele sulfuroase sunt precipitate, echilibrarea izotopică între solid-lichid poate provoca mici diferențe în valorile δS-34 de co-genetice minerale.
Cei mai răspândiți radicali ai sulfului sunt sulfiții și sulfații. Prin adăgarea de apă la fiecare, se formează acidul sulfuric H2SO4 (sau vitriol) și acidul sulfuros H2SO3.
Sulful este indispensabil în fabricarea a numeroase substanțe și materiale:
  • cauciuc și ebonită, prin vulcanizare
  • acid sulfuric
  • praf de pușcă
  • artificii
  • medicamente (sulfamide etc.)
  • conservanți

Sulful este un fungicid pe baza de sulf cu actiune multi-site si cu risc scazut de aparitie a rezistentei. Prezinta o formulare de inalta calitate, atat datorita dimensiunii optime a granulelor de sulf, cat  si a adjuvantilor si muiantilor folositi in formulare, pentru a se obtine cea mai buna eficacitate.

Sulful combate fainarea la vita de vie, mar si castraveti are actiune de contact si se creeaza o buna suprafata de contact cu aerul actionand prin vapori. Stimuleaza cresterea plantelor prin efectul pozitiv asupra fotosintezei. De asemenea, are o actiune secundara impotriva acarienilor.

La vita de vie, sulful poate fi aplicat pe toata durata perioadei de vegetatie. Avand in vedere actiunea sa de contact, este recomandat la inceputul, respectiv spre sfarsitul perioadei de vegetatie, cand presiunea  de infectie este relativ mai scazuta. La mar, se recomanda a se folosi la începutul perioadei de vegetatie.
Doza de folosire la mar este de 4,5 kg/ha. Se va asigura o buna acoperire a masei vegetative cu solutia de stropit.

Sulful are excelenta aderenta pe frunza datorita substantelor auxiliare adezive din formularea DF. Are dimensiune optima a granulelor de sulf pentru un bun echilibru intre eficacitate imediata (efect in faza de vapori) si selectivitatea faţa de cultura cu foarte buna eficacitate a sulfului.