Fungicidele

Fungicidele sunt compuși chimici utilizați pentru combaterea bolilor criptogamice la plante. Au la bază compuși de sulf, cupru, mercur, formaldehidă și au acțiune toxică asupra ciupercilor, dar sunt inofensive pentru plante. 
În funcție de modul în care acționează pe zonele contaminate, acestea pot avea mai multe tipuri de acțiuni:
- acţiune preventivă – profilactică sau de protecţie creată de un pesticid care, aplicat înainte de instalarea bolii, opreşte infecţia şi impiedică înmulţirea patogenului.
- acţiune curativă – obţinută atunci când produsul se aplică în momentul sau după ce a avut loc infecţia agentului patogen. Substanţa acţionează direct asupra organelor agentului patogen cu care intră în contact. Produsele cu acţiune curativă pot avea o eficacitate mai mare sau mai mică în funcţie de momentul de aplicarea mai apropiat sau mai depărtat de cel al producerii infecţiei. Cu cât se întârzie mai mult tratamentul faţă de momentul infecţiei, cu atât eficacitatea se reduce până la punctul zero.
- acţiune imunizatoare - când produsul folosit acţionează asupra toxinelor agentului patogen având ca urmare inactivitatea lor. Mai poate conturba schimbul de substanţe dintre agentul patogen şi planta atacată în favoarea acestuia.
- acţiune sau efect de eradicare – chiar în cazul unei infestări complete care a provocat deja dereglări plantelor, produsul (pesticidul) poate determina oprirea efectului.
După tipul lor, fungicidele pot fi de contact sau sistemice. Produse de contact care acţionează asupra agentului fitopatogen prin contact direct (cuprul, sulful etc.). Unele au şi o oarecare posibilitate de penetrare locală în profunzimea ţesuturilor la organele verzi sau tegumentul seminţelor. Produse sistemice sunt cele care acţionează după pătrunderea lor în organele vegetative ale plantei, prin rădăcini şi prin frunze şi apoi în sistemul vascular înpreună cu apa şi substanţele nutritive, încât întreaga plantă devine invulneravilă pentru agentul patogen. Aceste proprietăţi ale produselor sistemice sunt condiţionate de vârsta plantelor tratate şi rapitatea cu care are loc metabolizarea produsului de către acestea.
Avantajele produselor sistemice cu acţiune sistemică sunt deosebit de importante, deoarece:
- prin translocare ajung în toate organele vegetative, inclusiv în cele care nu au fost acoperite sau atinse de fungicid.
- produsele fiind absorbite la scurt timp după aplicare, nu sunt spălate de ploi.
- datorită translocării se protejează şi părţile tinere, care cresc şi se dezvoltă după tratament.
- se combat şi boli ai căror patogeni se localizează în vasele conducătoare.
Unele pesticide sistemice circulă ascensional în plantă, spre vârful plantei (acropetal) prin xilem. Când circulă şi prin floem spre baza plantei (bazipetal), efectul este total. Sunt însă pesticide care nu circulă prin floem.
Acţiunea curativ-eradicativă se manifestă atunci când sunt împreună două substanţe în acelaşi pesticid, în care unul acţionează sistemic, iar celălalt prin contact. Acţiunea selectivă şi neselectivă a produselor este stabilită de diferenţa între structura membranei celulare la plante şi ciuperci. Astfel, la plante membrana celulară are în alcătuire celuloza, pe când ciupercile au drept componentă acetil-glucozamina şu dacă produsul chimic inhibă formarea ei, este caracterizat ca substanţă selectivă, deoarece hifele ciupercii nu au potenţialul necesar de pătrundere în ţesuturile plantei. Fungicidele neselective se pot aplica însă în doze mai mari, în care caz ele inhibă nu numai activitatea agenţilor patogeni, dar şi a plantelor, de aceea se folosesc în perioada de repaus sau înaintea pornirii în vegetaţie, încorporarea lor în sol înainte de plantare etc. Acţiunea specifică o au produsele care acţionează asupra unei specii de ciuperci sau a unui grup restrâns de specii, fapt atribuit rezistenţei diferite faţă de fungicide, în funcţie de permeabilitatea membranei miceliului sau/şi de capacitatea de detoxicare mai evidentă la unii decât la alţi agenţi fitopatogeni sensibili. Actiunea translaminară în cazul în care pesticidul e răspândeşte în ţesuturile învecinate cu locul unde a atins organul vegetativ, fără însă a fi sistemic, transmisibil la distanţă în toate ţesuturile organelor verzi.